Obiect de trecere și ștergere a urmelor, preșul are o funcție aparent umilă, de filtrare silențioasă între exterior și interior.

În această lucrare, el își pierde rolul utilitar și devine suprafață de reflecție și confruntare.

Pentru mine, pragul nu e doar o limită de trecere,

ci o suprafață de negociere între sine și celălalt, între intimitate și expunere.

Așezat acolo unde nu ar trebui să fie, preșul scoate la lumină ambiguitatea ospitalității, dar și fragilitatea spațiului comun.

Textul „Ce e sub preș, te privește” nu oferă o afirmație, ci un gest de activare. Arta, în acest sens, nu semnalizează, ci deschide:

o fereastră temporară între ceea ce știm, ce recunoaștem și ce refuzăm să vedem și să înțelegem.